Nu am iPhone. Imi permit iPhone, dar nu consider investitia justificata. Am testat iPhone 4S la cineva apropiat, chiar din familie. Per ansamblu imi place iPhone.
Ce nu inteleg eu este psihoza creata in jurul acestui produs (de fapt a intregii game de produse Apple), care e pana la urma un terminal mobil cu conexiune wi-fi/ HSPA si cu o grafica exceptionala si cu o gama aproape infinita de aplicatii la dispozitie, dar un telefon mobil totusi. Sa spunem ca totul se datoreaza isteriei in masa, efectului contagios.
Ce ma surprinde si mai mult este faptul ca la metrou sau pe strada majoritatea teenager-ilor intre 15 si 25 de ani au iPhone. Evident, tinerii sunt targetul principal al acestui tip de produs, alaturi de persoanele din zona de business.
Indivizi total dependenti de parinti, care primesc bani de buzunar aproximativ 500 de lei pe luna isi conving parintii sa investeasca intr-un iPhone 4s cu 32 GB de memorie, pe care il folosesc pentru Facebook si mail, pe langa camera foto de 8MP si camera video Full HD.
Studentul in anul 3, care are un job part time, investeste un salar si jumatate sa-si ia cel mai tare telefon din piata, cu care se uita la Youtube in tramvai (cat il tine cartela prepay) si cu care impresioneaza fetele (asta aproape ca e de inteles).
Ce nu inteleg din nou este ce-l face atat de apreciat fata de produse quasi-similare de la Samsung sau LG la jumatate de pret, care au si alte avantaje competitive: sunt bazate pe platforma open Android si unde totul este freeware.
Se pare ca Apple a reusit minunea: a creat interfata atat de simpla si de intuitiva, produsul cu design fin si fiabil, care a acaparat piata utilizatorilor medii sau putin familiarizati cu tehnologia. Un produs bun dar scump, adresat intregii piete. Restul e marketing si efect de tavalug.
P.S. La recent incheiatul Mobile World Congress de la Barcelona Samsung Galaxy S2 a fost desemnat cel mai bun smartphone, devansand Apple iPhone 4S.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu